Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ținte,
”On target” denumite, în snob de nou model,
De așcoliți ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat și bou e-ou... din vițel!

Și-i multă mult minciuna, tupeul cu hoția,
Că-s devenite merit, cu titluri de noblețe,
Ne păcălind și țara, pe cel ce dă simbria...
Și moare un neam... odată, predestinat să-nvețe?!

Mă jur pe toți strămoșii s-audă, să-i trezesc
Din os sfințit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârșesc
Rușinea dezlânată... școliții-n empirism!

Estomacabil simț ’n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane...
Și-s depășit că-s mulți, sus-pușii de lichele,
Ce etnia îmi conduc... aleși din proști, cotloane!

Nici moartea nu-i îndeajuns la reprodușii-n copii,
Mai sadice-n pervers, cu spirit mai japcan;
Inculți cu școli plătite, cu mers ca interlopii,
Ce-și fac adepți din leneși... tipare, după șan!

Și mor de-atât necaz, că dacă-mi pierd și limbă
Nu am cum să mai spun și n-o să am nici cui...
Mă rog la Dumnezeu, că poate lume schimbă
Cu alții noi, din vechii... Lui, ce-are îndestui!?!...

Cum Doamne, pe Pământ, alții-s altfel? Să-mi spui!

PS
Nu-s sigur Eminescu, dar mă-ntreb c-o povață;
Ai noștri tineri, oare, tot la Paris învață???
24.06.2012