când taci, te urăsc cu toate cuvintele
pe care nu le-ai rostit


mă sufoci, deși
între noi e doar o gură de aer
și o singură respirație

când pleci, te urăsc cu toate timpurile
pe care nu le-am străbătut
deși noi doi
ne-am inventat propriul octombrie
pe care-l retrăim la infinit
doar într-o singură zi

când nu ești, te urăsc cu toate umbrele
care-mi împodobesc pereții,
deși păsările încă nu și-au uitat zborul,
doar schiopătează stinghere,
căutând
un nou asfințit în care se se ascundă


când ești,
tu știi că te iubesc cel mai mult
atunci când te urăsc