cine să mai deschidă ferestre pe lună
când toată lumea e ocupată cu driblatul iernii
până și oamenii de zăpadă devin luptători galactici
o sumedenie de stele verzi pe cine știe ce pășuni
se luptă să înflorească precum trifoiul cu patru foi înainte de orice alt potop
iar eu mă chinui cu un amnar pe o iască de suflet
să aprind beculețe în univers
prin cine mai știe ce coridor supus întunericului
îmi descarc licuricii greierii cosașii
de fluturi poți să te ocupi tu că ai ochii frumoși
apoi îmi întind cerul să odihnească un pic
între două furtuni parcă din ce în ce mai lungi
și un armistițiu preț de un curcubeu
.....................................
nu știu dacă pasărea de foc și-ar vinde zborul
pe o lume albastră
cum nu știu câți copaci și-ar dori să ardă doar ca să pot visa eu
.....................................
între timp descânt codrilor de muguri
și îmi ascut securea