am Pământul în spate
o pânză de-un negru diavolesc
mi-acoperă vederea
toate-mi par schimbate
josul în sus ori
susul în jos
sau mai bine spus
pe dos

moara de vânt
afectată de trăsnet și
măcinată de căldura timpului
ascunde speranțele în
unghiuri invadate de păianjeni

într-o sincopă lentă
apare minima speranță

a fost ce-a fost
coșmarul

calm
așez susul sus și
josul jos apoi

adăpostesc ochii
de lumină

odihnă
vise