Fă-mă iubire!
Atinge-mă fără să știi
că sufletul meu moare pe pământ.
Iubi-te-voi până la infinitul respirație
pomilor verzi dintre viață și moarte!
Uscată mi-e gura sufletului
când răceala norilor mă sufocă.
Aburi argintii cad din cer
peste răni vindecate
de iertare.
Lumina străbate viața
când noi ne rătăcim
prin deșert.
Versul e chemarea
ce se naște din apă
pentru lume
către visarea absolută.
Nu te voi pierde,
mai departe nu poți fi,
doar lângă inimă.