|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Le pacte du diable Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 1711
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-03-11 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Pînă la urmă m-am mulțumit că viața trece. Nu e posesiune veșnică, la fel celor materiale simple obiecte de inventar. Omul crede că are pămînt și casă dar pămîntul e aici dintotdeauna omul trece casa rămîne devine moloz. M-am mulțumit că esența vieții e tainică și numai celula e vie cu adevărat. Apoi am privit cartea de identitate certificatul de deces al tatei și cele de naștere ale copiilor cifrele înșirate măresc senzația trecerii. M-am mulțumit că exist într-o stare precară și tocmai precaritatea dă sens dorinței înăbușite într-o inimă cu cîteva milioane de zbateri. Și ce e războiul acesta pe care ființe minuscule îl poartă într-un vîrtej? Trece prin ochii ființelor un fluviu albastru Amazonul acesta e îmbătarea simțirii. Iată ce simpu e totul întrebările fundamentale nu sînt sortite filosofării ci artei. Dincolo de forțe inexplicabile nu acceleratorul particulelor doar visele simple și realitatea im/personală. Tăcerea nu înseamnă neapărat meditație nici uimire poate fi chiar inexistență.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité