Muri eroul nebăgat în seamă
Unul dintre martirii Timișoarei
Lăsând în urma lui jelind o mamă
Acum în anotimpul lăcrămioarei

El care-avu curajul răzvrătirii
Când alții nu-ndrăzneau nici să crâcnească
Se sfârși pe altarul mântuirii
Fără ca lumea să și-l amintească

Înalt la stat, aproape cât un munte,
Fu secerat de-atâta suferință
Iar mama sa cu tâmplele cărunte
Îl plânge-n hohote de neputință

Că nu mai vine Mircea să-i vorbească
Chiar dacă ea îl tot așteaptă-n prag
Fiindc-a plecat din lumea pământească
Copilul ce-i era atât de drag

Și pentru toți el e-un erou martir
Ce s-a jertfit de dragul libertății
Care când va intra în cimitir
Va trece-n brațele divinității