Tu m-ai creat din vie carne, sânge și cuvinte,
Punând iubirea-n aluat, m-ai frământat cuminte,
Cu sare de pe-obrajii tăi, pătați încă de lacrimi,
Aprins-ai foc din rădăcini, din umedele patimi.

Ai spart în dinți un dor uscat, cu coaja dulce,
Și l-ai pisat cu-n vis găsit în somn, la o răscruce,
Și în ștergar m-ai învelit, țesut dintr-o baladă,
Ce mama ta l-a pus cândva, născându-te, într-o ladă.

M-ai sărutat și umedele buze aveau gust de rugă,
Ca sufletul ce mi l-ai dat, în veci să nu mai plângă,
Căci tu, în tine m-ai creat, mi-ai devenit stăpână,
Iubirea mea și tot ce scriu, în fața ta se-nchină.