am ochii unui animal hăituit

nu știu cum să vă spun dar azi
am ucis în numele Tatălui
al Fiului și al Omului din mine
am degetele pătate și
trăiesc într-un anotimp pervers
rostuiesc cuvinte nerostite
și-mi caut vina
în tăcerea unei lacrimi
fără identitate
ucisă
în favoarea unei iubiri
pe care
am scrijelit ultima dorință

mai e puțin și se termină ziua
undeva între două spații
mă așteaptă Ea

mi-ar fi plăcut să mai rămân
măcar un anotimp
să asist
la nașterea unei lumi
în care intimitatea să fie
siguranța de rezistență dintre doi

nu-i nimic

sunt un condamnat frumos și
orice condamnat are un ultim cuvânt:

te iubesc