suna-vor cornurile a pustie
și nimeni nu v-a ști să le-nțeleagă
când valuri se vor arunca în hăuri
iar focul scoate-va limbi de balaur

tăceri de scrum s-or țese-apoi alene
pământul s-o-întoarce în mormânt
iar apa lacrimilor din fântână
usca-se-va în tainic legământ

tăcută-i pâinea plină de suspine
și circul lor în sânge a sfârșit
pribeag prin viață fără rădăcină
te-oi aciui o umbră pe pământ

prostia-întoarce brazdă grea și neagră
lumina sprijină un zid strivit
iertat de moarte pare-a fi cireșul
ce-și cerne înflorirea pe pământ