până ajungi să înțelegi timpul
te roade în sânge frica
te bântuie așteptarea precum o muză rușinoasă
te învolburezi liniștit în furtuni trecătoare
te uiți senil la tine-n oglindă
și oftezi
îți spun că nu pătrunde niciun fluture în casă
dar mi-ai adus într-o joi
într-o cutie de carton roz
7 fluturi morți
în 7 culori diferite
cu 7 morți zburători agățați precum hainele pe umerașe
în ultima lor secundă de viață
i-am așezat pe treptele casei
le-am cântat ”Veronica, Veronica, fată bună, Veronica”
și atât pentru că nu mai știam continuarea
lălăiam ore întregi în jurul fluturilor mei morți
și la final le-am făcut un cadou
dansând ultimul meu vals