Balada de arama

Sunt muritor în vis fără de tine,
Sărutul de pucioasă-mi vine,
Din punga trădătoare cu arginti,
În noaptea asta,tristă fără sfinți,
Si-s sigur că se uită Cel de Sus,
La fel, când îl vândură pe Iisus,
Acum, așa privește și la mine.

Și Drumul Crucii, presărat cu teamă,
Mă poartă in dureri, până la vamă,
La mal de îmi vor cere s-o plătesc,
Sunt prea sărac, nu pot nici să-i urăsc,
Și-atuncea, Doamne, voi striga la tine,
Din nepăsarea ta până la mine,
Plătește-mi vama cu un ban de aramă.

Să pot să ies din visul trădător,
Ard rugăciunile in el și dor,
De ce-mi rămâne chipul tău afară,
Din inimă când noaptea se coboară ?
Ia-mă, femeie, și mă ascunde-n tine,
Nici Dumnezeu să nu știe de mine,
Și aici uitat, să uit sa mor.