Cavalcadă de idei printr-o minte stearpă
veșnic scânteiată pe un ton labil,
Logodiți în gânduri cu amor subtil
Suntem niște îngeri triști și fără harpă!

Plângem în tăcere , socotim in taină
Hăituiți de viață și neînțeleși
Moștenim pământuri ca niște răzeși
Învelind uitarea într-un fel de haină!

Nu e doar revoltă și preocupare,
Nu scriu despre mine cât despre nimic
Iar în lumea asta de mai stau un pic,
Am să mor în munte să ma nasc în mare!

Suntem niște oameni cu niște cuvinte,
Sinonime stinse ale unui vânt
Producând doar umbre scurse pe pământ
cântărim adesea cât un bob de linte!

Ce filosofie , câtă neputință
Să începem iarăși un sfârșit absurd
Poezia asta într-un gând pliurd
Va isca furtună pentru neființă!....