când momentul de tremur apare
nu mai am nimic de făcut decât să
trag jaluzelele precipitat și să mă ascund cât mai bine
în spatele cuvintelor
care nu-mi mai aparțin.

fericirii îi este frică de mine
când mă învârt după umbră și zilele îmi alunecă printre degete
aș spune
aș face aș vrea
cine sunt eu să pretind ceva doamne?
cine sunt eu să iubesc autist și să cer în schimb același lucru?

într-un colț de cameră obscură
developez lacrimi
cât mai multe
cât mai des.