Colțul meu de nori se destramă,
Ploaia mea e o curvă,
O curvă plecată cu trenul fără o lețcaie,
Cu dorul târâș
Și doar o cămașă de ie.
Parfumu-i ieftin a rămas mult timp în gară,
S-a legat de sacii de rafie din sala de așteptare,
A iubit o văduvă, un ciocoi cu traistă murdară,
A ucis un porumbel sătul, a violat o copilă,
Dar nu l-au prins decât după lăsarea serii,
Ascuns de alte mirosuri din hrubă.
O dâră de gânduri lăsa trenul sărac
Și femeia jelea
Iar odrasla părăsită măcina o întrebare :
Abandon sau negoÈ›?