会員のコメント
表示: 3207
|
agonia japanese v3 |
Agonia.net | ポリシー | Mission | お問い合わせ | 会員登録 | ||||
|
|
| |||||
| 記事 コミュニティ コンテスト 随筆、エッセイ マルチメディア 個人の世界 詩 新聞 短編 _QUOTE 脚本 スペシャル 文学的技法 | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
お問い合わせ |
会員のコメント
表示: 3207
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-06-15 | [この作品をこのようにご覧ください romana] |
Era criză de locuri,
se murea câte trei în două paturi. Mama purta haină portocalie, până la genunchi, eu, trei'ș'patru de kile de oase și perfuzii roșii-verzui până la gât. O vedem cum greșea saloanele intenționat, îmi doream s-o facă neîncetat; n-aveam voie de nimic, îmi tot aducea pește fiert și limonadă; când nu pândeau asistentele, îmi îndesa pe gât balta aia usturătoare, n-aveam loc de sondă. Zâmbea prost, mă prosteam zâmbind. Noaptea, secundele mi se-odihneau pe gât de șase ori mai mult, îmi păzeam obsesiv pleoapele deschise și pungile de colectare – "îmi stați pe furtunuri/ lua-v-ar dracu’ de hodorogi/ sunt tânăr!". Puțea a iod și hoit, unu’ zbiera după morfină, altu-și certa iubirea de la 22 de ani – "Maricico,-n dumnecatu’ mă-tii, ai închis câinele afară!" – mai murea câte unul... În cele din urmă, liniștea își dezlipea buzele din tifoane și timpul se arcuia în spinarea luminii hepatice de sub ușă. Eu îmi țineam pungile pe palme, între coapse, de parcă-mi țineam sufletul.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| 文学・詩・文化の会。記事・エッセイ・短編・古典風の詩を書いたり、鑑賞したり、コンテストに参加したりしてみてください。 | |||||||||
許可なくこのサイトの作品を複写することは禁じられています
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | 出版および個人情報に関するポリシー