înainte cu sute de ani cavalerii
ciocneau pocalurile chiar și călare
nu înseamnă că toți caii erau fără năravuri

dintr-o mie probabil numai mie
îmi este-ntotdeauna frică
mai cu seamă de caii liniștiți
niciodată nu știu la ce mă pot aștepta
când le stau prin preajmă

pe la unii verișori nu trec cu anii
tocmai pentru că au cai
și cel puțin o căruță pentru doi

în schimb vin
ei pe la mine

pot să jur dacă nu mă credeți
că m-am trezit într-una din zile
cu o copită zdravănă țintindu-mă
ce noroc
în locul cu mai multă
carne

”știi cum mușcă iapa?”
îndată o palmă solidă mă
prinde de unde nu mă aștept

vai de urletele mele și de
vânătAIA rămase-n urmă
de-atunci cunosc răspunsul
îl țin pe vârful limbii