Bate vântul, vâj, vâj, vâj,
Vara a trecut târâș.
Istovită de căldură,
A fost lungă și cam dură,
Și cuprinsă de furii,
Deșertase ploi zglobii,
Reci, năvalnice-n puhoaie,
Apoi ne zâmbea vioaie.

Acu-i tristă și a plâns,
Desfătarea i s-a dus!
Dar are și bucurie,
Că din holda aurie,
Scârța, scârța, carele
Au umplut hambarele!
Uscă fânul, iar în vie
Încălzi ciucuri, o mie!

Berzele s-au panicat:
-Nu cumva s-a terminat
Vara caldă, vremea noastră?
Cerul, din vopsea albastră,
Presură stropi generos,
Tulburat, morocănos,
De goni prin văgăuni
Pe hârciogi și șoareci suri.

Cu năsucul umectat,
Popândăul s-a săltat,
Căpșoru-și răsuci,
Strănutase. Uff, răci!
Apoi se-nchirci ca-n rugi:
-Toamnă, vara îmi alungi…
Þine-ți lacrimile-n poală,
Că am cămăruța goală!