rămâi singur în unele zile

rămâi atât de singur că te sperii

în fața oglinzii îți privești chipul

mâinile, degetele, pieptul, vezi cum împing coastele

sau cum pielea nu pare să fie a ta

privești dincolo

dar vezi că și sufletul încearcă să rămână agățat de oglindă.

în întuneric sau în semi-întuneric ți-e frică să te privești

fiiindca acolo ești mai puțin tu sau

cine stie

poate ți-e frică să nu mai rămână nimic

ei nu te văd, nu te compun, nici n-ar ști să te descrie

tu singur, în oglindă, știi să-ți alcătuiești portretul

te gândești că ai face dragoste

doar e o după-amiază perfectă

îți dezlipești înfățișarea din oglindă

o îmbracitot așa cum, la lăsarea serii,

îți dezbraci umbrele

și pleci

e o zi de luni în care nu se întâmplă niciodată nimic.