Asistenta
duce cu ea în suflet
bolnavii
care nu au reușit
să se vindece
ochiul spitalului
având conjunctivită
reflectă morbidul și maladivul
din el
se scurg entitățile lacrimilor
așezate pe paturile libere
lângă bolnavi
ce și-au făcut incizii
în lumea lor personală
boala așează
pe piedestal
letargia, lenea, depresia
modelează din ele statui
așezate în cerc
în parcul
învârtejit
de vântul deprimărilor
în spitalul psihiatric
timpul refuză să intre
continuitatea lui este devastată
dizgrațios, netimpul
circulă dezacordat
de la un bolnav la altul.

***

A venit un heruvim
cu amurgul în brațe
a vrut să mi-l dăruiască
am refuzat
pe motiv
că mie îmi place soarele
am luat un crater
de pe lună
din corpusculii lui
am făcut o cremă
cu care am uns
la articulații
suferința
afectată de reumatism
pipăi luna
pentru a-i estima greutatea
îmi pipăi imanența
și constat că este mai grea cu un gram
decât luna
îngerul a zâmbit
spunându-mi
că nu e luna adevărată
ci una din staniol
i-am dat foc
iar cenușa
am băgat-o în buzunar

Noaptea privesc luna
și observ că plânge.