Gândirea rece revine-n ea,
Sunt curios ce va susține
Dac-o ridic ca pe o spiréa,
Bolta încrederii în mine.

Atent să înțeleg ce vrea,
Și dacă-i bine să cârtească
Pre limba ei, atât de grea
Și cu pretenții de fereastră.

Nu sunt atins de-nfumurare
Sau de-o gândire fără scut
Că mă consumă-n disperare
Cu ultimul atom tăcut!