Într-o dimineață, nu i-am mai auzit ciripitul.
M-am repezit afară: în locul păsării
- o grămăjoară de cenușă.
Grăbit, am adus-o în camera mea,
am pus-o în colivie, la adăpost,
să n-o împrăștie vîntul, să nu se amestece
cu cenușa altor păsări.
Mi-am făcut cruce, am plecat.
Ziua a fost lină
ca ridicarea unei pene albe în cer.
Seara, la întoarcere,
am auzit zgomote înăuntrul casei
au intrat hoții, am strigat, s-au adunat vecinii,
am năvălit cu toții pe ușă,
să-i prindem pe răufăcători,
să-i pedepsim!
Cînd acolo, ce să vezi:
pisica răsturnase lampa,
vaza cu flori, ceasul din perete,
colivia goală.
Și acum
alerga nebunește după o pasăre.