Și e noiembrie. Și plouă!
Vineri în post întinerește;
Pictează frunza-ncet cu rouă,
Un ultim bard se plictisește.

Privindu-și mâinile-amândouă
Oftează lung… și creștinește,
Cu stânga-nfulecă trei ouă
Pe când cu dreapta se gândește:

Scriu un sonet? Mai bine două!
Idei de...loc. Încremenește,
Pe tastatura-aproape nouă
S-așază-o babă și-i șoptește:

Mărite bard de of și-așa,
când clipa îți va fi mai grea
și pana-n pană te-o lăsa
atunci când, în sfârșit, vei vrea…
și doar regrete te-or petrece -
că vremea poeziei trece,
o șansă ai, spre-a reșapa
tot ce-ai scris (prost), nu-mi zi pa-pa!
și cheamă-mă, nu ezita!
Să mă prezint...sunt muza ta.

Bardul trecea, baba trecea…