În nopțile în care
nici somnul nici luna
nu vor să se arate
cărțile cu pagini însemnate
cu nerușinate îngălbenite urechi de măgar
martore ale trecerii anilor peste ele
toate îmi luminează veghea
cu praf de lună și stele
în timp ce mai tinerele lor surate
mirosind rușinate
a cerneală
mă poartă dincolo de lună și stele
dincolo de zori
spre tărâmuri încă necartografiate
și departe de pereții îngălbeniți ai camerei
martori muți ai trecerii anilor
peste ei
și peste mine.