Iată poetul
alb, tăcând,
întrebând pământ și cer,
născând iluzia vieții,
reverberând ale pământului mistere.
Trece ades
aceeași cale ce
mereu e preschimbată,
cel puțin, lui i se pare;
el la fel nu e vreodată.
Iată poetul
picur de lumină,
trimis în lumea noastră,
autentic proscris,
proorocul frumuseții și al iubirii
și al naturii bard;
el nu e om,
privește-i ochii în apus
cum ard.