Sfârșit de vară-ntunecat,
Am minte, frunte, cap plecat
După un dor înstrăinat
De vară alungat.

Când vara la-nceput era
Și în noi încă mai nutrea
O legătură strânsă, grea,
Eu o simțeam - venea.

Și când la mijloc am ajuns
Deja ceva, întrepătruns
Deodată - fulger a străpuns
Și totul s-a ascuns.

Și a durut de-atunci încet
Și gândul mi-l ducea - repet,
La o imagine-tapet
Din lumea de regret.

Sfârșitul verii a venit.
Parcă mai trist azi m-a găsit.
M-am dat deoparte, izgonit,
De dragoste mânjit.

Am să aștept să vină iar
O vară să-mi aducă-n dar
Dragostea mea plină de har.
Sătul de-amar !

Și chiar de ea nu va veni,
Vreodată nu voi conteni
Și inima-mi voi pinteni
Și-o voi iubi.