acum știu de ce ai iubit-o așa mult pe bunica ta
era femeie aprigă dumitrica dar și înțeleaptă
fă ai grijă și ține minte îți spunea
de când cu pățania cu mărul femeia se naște păcătoasă
bărbatul este cel care o sfințește
cu cât are mai mulți draci în ea
trebuie mai des sfințită(ființată)
de aia să fii cu ochii pe el
că vin altele să le scape de păcate
două lucruri te fascinau în camera ei
lada de zestre în care îți era frică să te mai uiți
fiindcă deasupra își pusese hainele de înmormântare
și icoana din perete care se pare o păzea

nici nu băgasem de seamă când te-am luat
că tu nu ai avut ladă i-o dăduse soră-ti
ție ți-a rămas doar icoana aia veche un pic cojită
ne-am pomenit cu ea în biserică exact când ne cununam
multă vreme nici n-am mai știut pe unde-am pus-o
au găsit-o copiii ăștia pe perete în odaia de la drum
atunci la dărâmarea casei bătrânești
mi-a trebuit timp să-mi revin când m-au chemat
tot acolo am descoperit și lada ta de zestre
la fund de tot încă albea inocența
înfășiată în nestematele limbii materne
peste ea poveștile și întâmplările copilăriei
urmau fecioria speranța încrederea entuziasmul
sinceritatea cumințenia pudoarea
visele erau amestecate printre flori de busuioc
urmau toate celelalte și mai deasupra
cinstea respectul de sine credința onoarea demnitatea
iubirea n-am găsit-o
cred că ai purtat-o tot timpul la tine
da da toate astea și multe multe altele
frumos împachetate unele peste altele
să nu se-amestece în cămașa ta de noapte
odihneau de atâta vreme fără să știm după icoană