Doamne, cum se poartă
Cu mine
Mii de sentimente!
Măi, Preda!
Ce zice Terente?
Dacă iubire nu-i, e ceartă?
Tremurând precum Baudelaire,
Arunc necazul meu în vin
Și mă întreb
Ca ăl căzut din cer,
Dacă iubire nu-i,
De ce suspin?
Aștept febril, femeie!
De mine, niciodată
Să nu te-ascunzi!
Și, dacă te întreb,
Să îmi răspunzi
Cu o iubire
Desperată.
De multe ori,
Þinându-te în brațe,
Spui că te-nțeapă în coloană,
Ei, dacă asta nu-i o toană,
De ce ocheadele-ți sunt hoațe?
Frica, păgână și turbată,
Îți scormonește-adânc
În oase,
Și uiți mereu
Că ești o fată
Cu pielea fină
De mătase.
În nopțile cu lună plină,
Când te arăți
Strălucitoare,
Eu înțeleg, ca om cu disciplină,
Că am o șansă,
Și e divină!