Omul se roagă

Cândva m-am rugat zeilor.
Unii dintre ei erau de treabă!
Am primit ploaie și am rodit.
Cu toții.
Alții erau șugubeți și doar ne amăgeau,
dar cel mai rău era cu cei negri în cerul gurii.
Anii întregi am purtat războaiele lor.
Cu toții.

Apoi am tăcut!
Încremenit în clipa timpilor mei
am decis să aștept.
Să se schimbe ceva, acolo sus,
căci nu se mai poate!

M-am rugat sfinților,
fiecăruia conform competenței sale.
Am primit sănătate, iubire și bani.
Totuși, în sufletul meu arde ceva mocnit
și mă otrăvește din interiorul rărunchilor.
Ei mi-au dat ce am cerut,
dar eu am cerut greșit!

Acum mă rog Domnului.
Să-mi dea ce știe și cum știe,
să mă lumineze și să-mi ostoiască focul!