s-a săvârșit lutirea, în zori aprind luleaua
de după-n arme fapte, rostogoliri de carne
în oase simt divinul sub sfintele lucarne
în aer este zahăr și-amară e cafeaua

minusculul odăii e doar motiv spre taină
încalț abia acuma sărutul tău de ieri
și port a tale buze pe dedesubt, sub haină
în dimineața rece pornesc spre nicăieri

pe buze duc în lume cuvântul tău de duh
mai iartă-mă, femeie, de plec de lângă tine
mi s-a urât cu-același în dimineți văzduh
și să te port întruna pe-a gândului retine

dar chiar, de cum mi-e vrerea, în zori nu-ți aparțin
te-aud din a mea urmă, șoptește-mă puțin