Ochii mei ca o acuarelă și o tempera
o clipă de primavera imortalizată
într-un om de catifea
arată natura mea
una din ursitoare mi-a dăruit
să ofer și să caut pacea
a doua mi-a oferit încăpățânarea
să pot să iubesc pacea
și să o apăr ca pe un dar al vieții
a treia mi-a hărăzit un sufel zglobiu
copil în inimă mereu să fiu
să nu iau încăpățânarea prea în serios
să nu uit că fericirea e și ea o clipă
dar totuși nu merită risipă
Nu știu dacă oamenii pot binecuvânta sau
dimpotrivă profeți
dar
Să fie pace!
S-a făcut seară, s-a făcut dimineață,
ziua a adus pace și chicotelile
unor amintiri din copilărie.