ritos, din cele sfinte-mi beau havuzul,
plutind pe el mi-e sufletul o arcă;
era mai multă miere-n mine parcă
și un tumult de îți lua auzul

dar în adult copilul mă debarcă
și-am devenit, în mine-adânc, ursuzul
arunc femeia ce nu-mi face uzul,
iar cu poveri și viața mă încearcă

picaj în exerciții de tăcere,
aștept ce nu mai vreau s-aștept prin gări
și iar o nemurire grea mă cere

parfum de neputință-mi joacă-n nări
iar sub tavane false de plăcere
adorm în ale visului strigări