sandaua lunii atingea nisipul
în ritm de salsa
din plete se scurgea a nopții lavă
ne beam răcoarea dimineților cu miere caldă
tu mă scriai cu note tot mai joase
pe portativul munților în iarba cea jilavă


la pas cu râsul bahic al singurătății
mergeau alene caii minții
/rosinante șchioape/
mi se tocise pana zilei pe asfaltul umed
ca o șopârlă coada mi-o târam prin ape



mai am doi poli în buzunarul vieții
/amanta lunilor impare/
te voi plăti să treci pe strada Mântuleasa
cu trei cuvinte deșurubate larg
sau trei pahare

vei bea lumina soarelui în asfințituri
silabe negre să îmi torni pe sânii reci
nu vei ghici țiganca care scrie
la răsărit de lună
veci de veci