obrazul pal, fin pe o față rotundă pe care mi l-ai arătat dintr-o întorsătură de cap care a durat o clipă cât ni s-au întâlnit privirile ca aripile când se odihnesc atunci ne-am aruncat unul spre celălalt pașii doar duhurilor rămase- pluteam
tu doar ai roșit un pic dar glasul meu arunca mai departe ancora care mi se oferea pentru aranjarea tuturor cuvintelor care exprimă dragostea fără s-o îngâne
pe figura ta acum înflorește surâsul dragostei și mi-e așa drag de tine încât vin cu ceasuri întregi înainte la întâlnire ca într-o lungă plimbare să trag puțin aer, să discut împreună cu frunzele copacilor despre tine când urmează să plutim din nou