Tu alergi cu tălpile moi
cazi îngenunchiat
iar fărâmele
le ridici cu aureole
încoronându-le
cavaler și slugă
apoi te pleci
te dai oricărei frunze
supus oricărei adieri
împărățind ținuturile apropierii tale
cum m-aș oglindi
în "dosul pleoapelor" tale
cum mi-aș dori să mă cânți
cu mâini tremurânde
pe nopți lungi de hârtie
cum sa-ți fiu "a din a"
când la fiecare pas e-un chip cioplit
un tabu
o resemnare?