La costum, la patru ace, cu cravate colorate,
Cu cămașă apretată, parfumat și aranjat,
Pupând cruci și moaște sfinte, în campanii deocheate,
Vine și-ți promite totul, sperând să fie votat.

Are dicție în vorbă, bate câmpii ca tractorul
Și îți spune mii de lucruri, că e demagog născut,
Iar zâmbind cu ironie, minte într-una poporul,
Cu cuvinte potrivite, doar să se facă plăcut.

Când cerșește votul țării, e umil și prefăcut,
Parc-ar fi un pui de oaie, nu un infractor corupt!
Zici că-i sfânt în astă lume; Dumnezeu făr' de păcat,
Când cu sacii, fără număr, de la țară a furat!

N-are limite niciuna, nici rușinea n-o cunoaște,
Cu tupeu și nesimțire, minte și nu recunoaște;
Bagă mâna pân' la umăr și-ți golește buzunarul,
Și-ntre tine și-ai tăi bani, face-ntruna pe samsarul.

Are rude puse-n funcții, se-ncuscresc din zi în zi
Și îmi pare căci curând, rude toți vor deveni;
Toți sunt săraci și cinstiți și nu au nici o avere,
"Da's trecute ele, tăte, pe copii și pe muiere!"

Mare creștin de moment; la ocazii speciale,
Când colindă prin biserici în campanii-electorale
Și își face mii de cruci și pupă zeci de icoane;
Ce ipocrizie mare! Câtă nesimțire, Doamne!

Al nostru politician, bădăran și grosolan,
Cu figură de gorilă și suflet de șarlatan,
Își arată fața sa, cum e cu adevărat,
La doar una-două zile, de când iarăși l-ai votat.

Că te fură, nu-i mirare, că o face de ani buni,
Dar tu taci țară-adormită... Țară de copii nebuni!
Închizi ochii de decenii și-ți subjugi propria viață,
Românie păcătoasă, ce ești azi doar o paiață!