Am vrut să scriu o odă iernii,
Cu sânii pe zăpadă să-i scriu…

Clopoței de cristal, de-nceput,
de Naștere și de ajun să compună muzica
sacră a copilăriei noastre…

O iarnă zână-bună-mamă ce pașii ne adună
lângă strămoși și ne spune câte-n
stele și-n lună…

O iarnă zână-bună-mamă-glie,
Ne dă slovă și pâinea bună pe masă,
Ne duce cu plugul din casă în casă,
NE-NVAÞÃ SÃ FIM BUNI ȘI DREPÞI…

O iarnă zână-bună-mamă-glie-povață,
Cu Dumnezeu ne spală pe față.
Apoi ne pe câte unul de mână
și, ne duce în Limba Română…

Iarna mea, a ta, a lui –
Patria copilăriei noastre…