primul contact cu publicul
scena i se pare o mare-nvolburată
atâtea mâini prietenoase ridicate aplaudând
înainte ca să fi scos vreun sunet
emoția-i parcurge gingășia
intrându-i prin tălpi și
acumulându-se în
obrajii grijuliu
fardați

pare-o păpușică
anume-mbrăcată
în haine scumpe de mătase
împodobită cu stele princiare
pietre prețioase
poate nu adevărate

speră să nu fie aceasta unica ocazie
”La donna è mobile”

arie după arie
cădeau florile ca petalele
din trandafirii sfintei Tereza

”că mă iubești mai spune-mi-o!”
a înflăcărat pe-un chipeș din lojă
flutura-n ofertă un buchet celofanat

după o reverența către sală
își deschide brațele pentru amorul
proaspăt cucerit

e-nsoțită la orice
repetiție

în parfumul florilor recunoaște
finețea plăcerilor ademenitoare
toate la timpul lor
împlinite