M-aplec spre tot ce este drept
Ea dreapta cale este panaceu
Căci gândul vieții este înțelept
Când dai deoparte tot ce ai urât mereu.
Am tot sperat în ce-i mai bine
El răul să fie departe
Dar am admenit în mine
Acel destin uitat cândva-ntr-o carte.
Mă las dar iar sub semnul clar
Al veșniciei celei neuitate
Și-aștept să mai primesc în dar
Smerenia și binele ce-i scris aparte.