cunosc cuvântul doar așa, pe margini,
n-aprofundez rostirea lui pe foaie
în tălmăcirea vremii în odaie,
de tine ce-i lăsată în paragini

în ochii tăi de lacrimă ca-n ploaie
m-abat, e mers de poezie-n pagini
dar roșiile sunt abia patlagini
și cântă văzul pe obraz șiroaie

te mai urmez pe calea ta în minte
singurătatea însă-mbrac mai lesne,
îmi șede neclintită-n oseminte

ți-am dat o lumânare pentru bezne
și ai povețe-n rare oseminte
în sărutarea ce ți-am dat pe glezne