s-au dus vremurile bune
când aveam de unde consuma
fructe și legume proaspete

gerul m-a ținut ostatic
între zidurile casei
dându-mi totuși posibilitatea
să privesc afară printre
zăbrelele-i ferecătoare

unele sălbătăciuni s-au adaptat
gerului
intrând în diferite forme de hibernare

normal
am recurs la proviziile din cămară
precum albinele
la rezerva agonisită

convingere poetică

an

iarna-i broboadă groasă
primăvara-i pălărioară de paie
vara-i nașfă
toamna-i șirag de perle

acum mă frământă două chestii
cu ce se alimentează extratereștrii
ce procedee de propulsie folosesc

degeaba
nu reușesc să dospesc așa
cum dospea pe vremuri aluatului bunicii
în care loveam voinicește cu pumnii
în ajunul sărbătorilor ca un
adevărat boxer
minor

tolănit cu burta-n sus pe salteaua
trântită-n mijlocul terasei smolite
privesc
pierdut în nepăsare
tot ce se poate vedea
până dincolo de stele

lilieci
fluturi de noapte
rar câte-o stea căzătoare
câte-un pescăruș singuratec
fantasme

intermitentele luminițe ale unui avion
îmi creează impresia că privesc fundul mării
că văd o țestoasă înotând pe deasupra pietrelor

exagerat de caldă noaptea

cu pătura stelelor deasupra
adorm în frământări
fără drojdie