făr să mă-ntreb de ce se pun flori
împrejurul defunctului așezat în sicriu
îmi așez patul în nopțile senine de vară
între diferitele specii de flori de pe terasă

le apropii împrejurul patului
m-așez lungit cu mâinile pe piept
și sper să nu mi se-ntâmple ghinionul

privesc eternitatea cu ochii încântați
până se închid saturați de fericire

lipsesc doar câteva ingrediente
ale minunatelor imagini nocturne
de-altădată
țârâitul întunericului
orăcăitul stufărișului

fără să am vreun deșteptător
în zori mi se deschid pleoapele
deodată cu rochițele zorelelor

cearșafu-i mototolit
aiurea
semn că a fost de prisos

răsăritul soarelui mă aruncă în picioare
nicidecum nu pot accepta să mă vadă
tolănit printre suavele-i amante multicolore

îmi conduc pașii spre dușul
depurator indispensabil

un pic de săpuneală

sar peste cafeaua cu lapte
trec direct la cinzeacă
e mult mai simplu
cu o înghițitură
mă rezolv

zilnic primesc reproșuri
iubițelul meu sărit
peste micul dejun
e prea devreme
stai un pic
cravata

bine-bine
știu și eu