de gândurile mele pe care nu le mai pot controla
mi-e frică de universul deformat ce crește
în mine puțin câte puțin ca igrasia pe niște pereți
al unui sanatoriu "ca să nu îți mai fie frică trebuie
să te uiți în ochii lor să nu clipești să ții capul sus
ca să nu îți mai fie frică nu trebuie să crezi în regrete
dacă nu ți-e foame mănâncă la ore fixe dacă
nu ți-e somn închide ochii și numără în gând
visele urâte sunt ca niște cântece de leagăn
lasă-te în golul pe care-l simți în piept cu brațele
deschise adulmecă pericolele și dansează
pe ritmul scenariilor care se distorsionează
în mintea ta respiră adânc și ridică-te pe vârfuri
ești cel mai iubit ești cel mai important
viața ta e o poveste care adoarme copiii neastâmpărați
nu te vom abandona suntem aici nu te vom abandona
suntem aici"