Spuneți-mi voi,
Voi
Care le știți pe toate,
Ce-nseamnă un zăvoi
În care Dumnezeu
Citește-o carte?
Ce carte să citească,
Oare?
Și-apoi,
Are nevoie
Să-și piardă vremea
Cu ceea ce el el însuși a făcut
Cu binecuvântare?
La urma urmei,
M-aș mira să aflu că ființa,
Ca ființă,
Deranjat-ar fi de Dumnezeu
Când viața ei ar delira,
Dintr-o eroare
Sau
Cu știință.
Că
Lipsa de aer se lipește
De sufletul străveziu
Al celui ce urăște
Cu tăria mojicului,
O știu!
Cotropit de o exaltare
A nimicului,
Rătăcit fiind
În pustiu,
Va observa cineva
Lipsa ta?
Nimeni!
Că-n lumea asta
Doar provizoriul
Va guverna.