să picure din liră acel albastru sânge
penel să fie șișul înfipt în poezie
în versuri dormi poete ca sub anestezie,
cătușa nemuririi în veșnicii te strânge

scrisoarea vremuirii ți-e testament în tașcă
te-ncearcă rătăcirea cuvintelor, old friend
cafeaua e amară, despoaie clipa-n ceașcă
în nud ca să rămână și martor lui the end

rostirea ta la urmă e unfolos spre veci
încătușează piatra absența ta diurnal
exiști în noapte numai și zbori pe unde treci
te-or răsturna din flăcări prin moarte într-o urnă

vopsiți în poezie în veci sunt ochii tăi
căci nu cunoști Gheena, cu-a sale vâlvătăi