trunchiul vorbește prin frunze iar succesul murmurului rezultă
din sudoarea pământului care urcă prin rădăcini tot mai sus deoarece ea este venită din lac și îi este dor de soare
se ciocnesc de frunze gânduri ale vântului care se pun chezașe pentru tine și la umbră dragostea respiră părticele de ghiață
barca zilei zvâcnește sacadat pe întinderi fără sfârșit iar simplitatea e în mână, în inimă, e dragoste, e dor
călătoria prin sentimente care luminează ziua pentru suflete de apă până când vine înserarea și domolește mâinile din ce în ce mai moi ca două ramuri întretăiate