|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 705
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-08-17 | [This text should be read in romana] |
Am o imensă milă de mine, cel ce va fi-ntr-o zi în cimitir
aproape gol de haine putrezite, cu oase pe deasupra, de frumusețea formei dezgolite în atât de negru, nesfârșit sub flori, sau pir. Poate-oi dori să mă ridic, nu știu, un pic, dar văd că nu se va putea, că atât de grea pe creștet va fi crucea, de atâtea păsări, ce vor poposi, vor sta, făr’ să le mângâi cântecul ce-mi zic. Voi fi milenii nemișcat, o lenevie în lumea de departe, istovândă, de aceea aș vrea de-acuma să-mi las gând, când nu voi mai putea izbândă, ce nu voi mai fi... un nimic demult, nici amintire vie. Îmi storc mintea de logic și sufletul, o știu, m-agăț cu palma întinsă, cu degete de atins, să mă ating pe mine, cel rece, de nerecunoscut de stins... mă văd și mă plâng singur, înmormântat de viu........... 02.01.2014
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy