viața altora mai mult decât a mea
m-am uitat la etajul patru peste
stradă un om atârna de-o lustră
în sufrageria garsonierei care avea
o lumină albăstruie m-am dus la baie să mă spăl pe mâini m-am uitat
în oglindă lumina albăstruie a
garsonierei îmi rămăsese în retine
am dat drmul la apă călduță în cadă
și mi-am pipăit gâtul m-am dezbrăcat
am acoperit becul cu tricoul alb
efectul de saună m-a întristat și
m-a făcut să ies din cadă să mă duc
în sufragerie să văd ce s-a întâmplat
cu omul care se spânzurase de lustră
luminile salvării străluceau în noapte
medicii și pompierii aglomeraseră
garsoniera lumina era gălbuie
sufletul spânzuratului ieșise din bloc
se agățase într-o antenă altfel
lumina garsonierei ar fi fost roșiatică
am scos telefonul din buzunar și-am
apăsat pe "uitare" am deschis ochii
razele soarelui îmi lăsaseră urme pe
frunte am scos un chiștoc de sub
pernă l-am pus sub limbă mi-a
trecut am mai scos un chiștoc și
l-am aprins "cele mai urâte vise vin aduse de vântul care intră pe sub
ferestre nebunia îți amorțește durerea
cele mai urâte vise vin la cei care au
uitat cum se plânge" s-a auzit pe sub
ușa debaralei am făcut un cerc în aer
cu degetul arătător m-am ridicat pe
vârfuri și-am băgat capul prin el starea
de rău după uitarea indusă mă făcea
să cred că plutesc deasupra covorului