Tării de slavă naltă/ în mine de se varsă
în ochiul dimineții, prea sus apropiere
ascult a tale vorbe/ ca-n fagure cu miere
în amintire dragă/ din suflet ce-i neștearsă

Și palidă e luna/ prin nori, în zori de ziuă
nuntește-n mine umbra/ ce urcă pân' pe pisc
în multul lumii, dragă, tăcerea e periuă
și jalnic atârnândă/ de-un colț de obelisc

Un veșnic strai să poarte/ Lumina-n început
vedenii de mistere/ să-și afle adevărul
în taina ta, femeie, cu greu am încăput
purtând de Șarpe straie/ te-am amăgit cu Mărul

Murit-au roze multe/ și fără nici o luptă
eu șed cu spada-n mine/ tăcândă iar și ruptă