pupila nemișcată având ca mască
penajul miracol de văzut în lună
cu poftă de mâncare raze
prin câte dorm în copaci
ale lunii indiferent de faze
în astfel de peisaje zornăie esența
vedeam muntele cu nori în stâncă
astfel unui curcubeu
lângă noi sunt solzii apei
reflectați de lună
simțim nevoia să fim împreună
îmi țineai mâna ca apărător plină de nor
de la stropii mai mult vapori semn că
deasupra lor fâlfâie aripă
provocând între noi cuvânt inelat
de nouri care se sparg la orizont suflat